ce inseamna sa fi proprietar de caine in TM?
Anul trecut, in mai, am luat un căţel. Fiul meu,T., a dorit un beagle aşa că am luat o femelă de 2 luni. Beagle este o rasă de vânătoare care are nevoie de multă mişcare zilnic. Noi locuim în zona Pieţei Unirii, nu avem curte deci Luva trebuie plimbată de două ori pe zi.
Aşa am ajuns, la începutul lunii iunie 2013, in groapa cu câini din Rozelor. De atunci, cinci zile din şapte, de două ori pe zi, mergeam acolo : odată dimineaţa, după ce împreună cu Luva îl duceam pe T. la şcoala, şi odată seara. Uneori singur, alteori cu T. sau toată familia, vara, toamna, iarna , pe soare, ploie sau zăpada, uneori până după ce se întuneca…
La „Groapă” am găsit, deja formată, o mică comunitate de oameni şi câini. Erau acolo oameni care veneau de 3-4 ani, alţii poate de mai mult timp. Ne întâlneam aproape zilnic, veneau şi mulţi copiii….exista chiar şi un grup de facebook al micii comunităţi din „Groapa” … Pentru câini era un spaţiu ideal: suprafaţă mare, 5000 mp, îngrădită, cu acces controlabil. Veneau câini de toate dimensiunile şi rasele.
Duminica din 2.04 a fost spectaculoasă: vremea însorită şi caldă a adus zeci de oameni în groapă, cu biciclete, role, scaune de camping.
Si lunea următoare a căzut bomba: un lacăt mare pe uşă şi un anunţ sec:
INTRAREA PERSOANELOR STRĂINE STRICT INTERZISĂ.
În ziua aia ne-am întâlnit pe străzile din jur cu mulţi dintre cei care veneam acolo. Se plimbau debusolaţi şi abătuţi prin Parcul Rozelor sau Justiţiei. Veniseră ca de obicei,zilnic, la groapă şi groapa era închisă. Nu le venea să creadă. Nici câinilor.
De atunci a trecut peste o săptămână, lacătul e tot acolo. Mă întâlnesc cu membri fostei noastre comunităţi prin parcurile din jur, mai schimbăm o vorbă. Sperăm…pentru câini e cel mai greu: obişnuiţi să alerge liber şi să socializeze între ei, acum merg la pas în lesă, singuri. …
Plimbarea câinilor fără lesă este interzisă în oraş, amenzile sunt mari.
Câteva observaţii în încheiere:
1. „se vor face amenajări pentru o pistă de atletism sau terenuri de tenis. ” a declarat directorul clubului sportiv municipal, care are în grijă terenul …deci nu stiu clar ce se va face, deci nu au proiect, deci nu au bani bugetați, deci nu se face nimic in viitorul apropiat.
2. „Am avut foarte multe sesizări din partea oamenilor.” declara acelaşi director….care oameni? in afara de noi, cei cu câinii, nu trecea nimeni pe acolo pentru simplul motiv ca groapa e „fund de sac”, nu ai unde sa mergi de acolo.
3. „intră patrupedele pe terenurile de tenis”…asta pentru ca ditamai clubul sportiv municipal care vrea sa facă investiții majore, pistă de atletism sau terenuri de tenis, nu are bani sa repare cele doua portițe de intrare ale terenurilor de tenis alăturate, ca sa nu mai intre câinii pe terenuri..mai ieftin e un lacăt.
4. În toată zona centrală nu există nici o canisetă. Oricum cele existente în restul zonelor sunt improprii, având aproximativ dimensiunea unei sufragerii…pentru câini de talie mare sau cei care au nevoie de multă mişcare sunt necesare suprafeţe de 1500-2000 mp. Nu exista astfel de canisete în Timişoara…
5. Ce se va întâmpla cu „Groapa”? Va deveni un loc părăsit, trist ca Ştrandul Usoda, casa Muehle şi atâtea alte locuri abandonate din oraş? Probabil că da….
6. „Ni s-a transmis de la Ministerul Tineretului şi Sportului să închidem zona” a declarat dl. director. Pe panoul afişat lângă intrare scrie mare : ACCESUL STRICT INTERZIS PERSOANELOR STRĂINE…Cine sunt străinii? Cei care veneau acolo, zi de zi, de ani de zile? ….sau nişte funcţionari dintr-un minister din alt oraş?
Comentarii prin facebook